Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

 Bazilica "Buna Vestire" - NAZARET

Construcţia actualei bazilici a început în anul 1960 şi s-a terminat în anul 1969, când a şi fost sfinţită de cardinalul Garrone la 25 martie. În mare, ea păstrează planul bisericii cruciate din secolul al XII-lea.
Bazilica în interior e formată din două biserici suprapuse. Biserica superioară este dedicată cinstirii Mariei, Fecioară şi Mama a lui Dumnezeu. Biserica inferioară adăposteşte grota-locuinţă a Sfintei Familii. O parte din elementele rămase din biserica bizantină şi cea cruciată: ziduri, capiteluri, au fost încorporate în noua bazilică.
Grota Sfintei Familii face parte dintr-un complex întreg de grote care au servit ca locuinţe din epoca fierului până în perioada romană. În exterior ea apare ca un bloc de stâncă izolat complet de celelalte grote-locuinţe ale fostului sat care se află dincolo de zidurile bazilicii.
Forma actuală a grotei datează din epoca cruciaţilor. Cruciaţii au izolat-o de restul grotelor pentru a o putea introduce în interiorul bisericii.
Sub micul altar din interiorul grotei se poate citi inscripţia gravată de franciscani când au construit biserica din anul 1730: Aici Cuvântul s-a făcut trup.
„În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea şi i-a zis: «Bucură-te, tu cea plină de har. Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!» Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. Îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Iată, vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi se va chema Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul de domnie al tatălui său David. Va domni peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit». Maria a zis îngerului: «Cum se va face lucrul acesta fiindcă eu nu ştiu de bărbat?» Îngerul i-a răspuns: «Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea sfântul care se va naşte din tine se va chema Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe şi ea, căreia i se zicea sterilă, este acum în luna a şasea. Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere». Maria a zis: «Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău». Şi îngerul a plecat de la ea" (Lc 1,26-38).
Cea mai senzaţională dintre descoperirile arheologice făcute cu ocazia construcţiei noii bazilici a fost o inscripţie care dă mărturie despre cultul adus Maicii Domnului în acest loc în secolele II-III. Inscripţia gravată la baza unei coloane cuprinde primele două cuvinte din Salutarea îngerească în limba greacă: XE MAPIA – Bucură-te, Marie. Această inscripţie ne permite să presupunem că primul sanctuar creştin din Nazaret a fost casa Mariei, transformată ulterior în biserică sinagogală.
De un deosebit interes este grota lui Conon. Ea se află în bazilică alături de grota Mariei. Se presupune a fi un martyrium antic dedicat martirului Conon, ruda Domnului, condamnat la moarte la Pamfilia, în Asia Mică, în anul 249.
E posibil ca această grotă să fi fost chiar locuinţa lui Conon. Un mozaic frumos, bizantin, din această grotă-capelă poartă inscripţia: Darul lui Conon, diacon din Ierusalim. Se poate presupune că prin acest dar, diaconul din Ierusalim a voit să cinstească memoria ilustrului său omonim, martirul Conon din Nazaret.
Pe unul din pereţii grotei s-a găsit această inscripţie: O Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, vino în ajutorul lui Genu şi Elipiu. E o impresionantă mărturisire de credinţă în divinitatea lui Cristos din partea iudeo-creştinilor, din Nazaret. Cea mai mare parte a iudeo-creştinilor, precum ebioniţii şi cerinţianii, admiteau cel mult caracterul mesianic al lui Isus, dar nu divinitatea lui. Negând zămislirea feciorelnică, îl considerau drept fiul Mariei şi al lui Iosif. Inscripţia din capela lui Conon confirmă spusele sfântului Ieronim, că nazarenii nu se deosebeau de creştinii Bisericii oficiale decât prin ataşamentul lor faţă de legea mozaică: ei credeau în misterul Întrupării şi al divinităţii lui Isus Cristos.
De asemenea, s-a găsit un vas baptismal şi un mozaic alături, aparţinând sanctuarului prebizantin. Mozaicul este format din două părţi: mai întâi un dreptunghi traversat de diagonale. Se presupune că reprezintă Paradisul pământesc. Pomul cunoaşterii şi cel al vieţii sunt reprezentaţi de două cruci în centru, iar heruvimii cu sabia de foc de şase semne dispuse de jur împrejur. Paradisul pământesc serveşte de vestibul pentru locuinţa lui Dumnezeu, propriu-zisă. Aceasta e a doua parte a mozaicului. E un dreptunghi având în interior trei cruci concentrice, în formă de coroană reprezentând Sfânta Treime, iar în mijlocul coroanei, simbolul lui Cristos înviat, a cărui jertfă e dătătoare de viaţă veşnică. Această imagine simbolică a lui Cristos şi a Sfintei Treimi se găsea în liturgia latină până la ultima reformă: la incensarea de la ofertoriu preotul tămâia pâinea şi vinul făcând cu cădelniţa deasupra lor trei cruci, apoi trei cercuri în jurul lor, două de la dreapta la stânga, iar ultimul de la stânga la dreapta. Era expresia de preamărire a lui Dumnezeu Unu şi Întreit prin jertfa Euharistică ce provenea din simbolismul Bisericii primare.
Biserica superioară, care este biserica parohiei latine din Nazaret e dominată de cupola ce atinge înălţimea de 40 m, în formă de crin răsturnat, cu tija în sus şi corola în jos. Capătul tijei este spaţiul prin care lumina pătrunde de sus în biserică; e un simbol al Mariei, floarea care şi-a avut rădăcinile înfipte în înălţimi, prin care a venit Cristos, lumina lumii. Uriaşul mozaic de deasupra altarului mare este inspirat de titlul acordat Mariei: Mater Ecclesiae (Maica Bisericii). Diferitele personaje exprimă dublul caracter al Bisericii: cel ierarhic şi cel carismatic. Imaginile sfintei Fecioare care acoperă pereţii bisericii sunt donate de diferite naţiuni catolice.
Ieşind din bazilica superioară pe uşa dinspre nord, se ajunge într-o piaţă întinsă, supraînălţată. În centrul ei se găseşte un baptister în formă octogonală. Culoarea predominantă a vitraliilor, a picturilor, a mozaicului este verdele: evocă râul Iordan cu malurile sale acoperite de verdeaţă. Sub acest spaţiu supraînălţat e zona arheologică: e un complex de grote din care era format satul pe vremea lui Isus. Prese de untdelemn, bazine pentru apă, vase pentru păstrarea untdelemnului şi a vinului, cămări de alimente, râşniţe de măcinat şi alte obiecte scoase la iveală de săpăturile arheologice au reînviat ambianţa în care a trăit Isus: comunitatea era mică şi săracă şi se întreţinea din munca grea a pământului.