Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

CALEA SFINTEI CRUCI

Via Dolorosa – Calea Crucii
În fiecare vineri la orele 15 părinţii franciscani organizează o practică de pietate foarte îndrăgită de pelerini: Calea Crucii. Este străbătut drumul pe care l-a făcut Isus în Vinerea Mare, cu crucea în spate, de la pretoriu până la Calvar. Grupuri de pelerini înaintează cu greu pe străduţele înguste, cu trepte alunecoase, făcându-şi loc cu coatele prin furnicarul de lume, printre bazarurile negustorilor, înfruntând cu curaj toate strigătele şi mirosurile de pe lume. E o atmosferă cu totul asemănătoare aceleia pe care a trăit-o Isus înaintând cu crucea în spate prin furnicarul de pelerini veniţi la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui.
Din secolul al XII-lea tradiţia creştină a fixat la locul pe care se aflase fortăreaţa Antonia începutul traseului făcut de Isus cu crucea în spate până la Calvar.
E un lucru cunoscut că romanii îi obligau pe cei condamnaţi la moarte să străbată drumurile principale ale cetăţii, purtând în spate instrumentul execuţiei, pentru ca lumea să rămână impresionată văzând ce soartă îi aşteaptă pe răufăcători; de gâtul condamnatului era legată o placardă cu condamnarea şi motivul condamnării. Tot în acest scop execuţiile se făceau în public, într-un loc vizibil şi accesibil. Via Dolorosa este marcată de cele 14 staţiuni tradiţionale ale Căii Crucii care comemorează etapele mai importante ale traseului parcurs de Isus.
Staţiunea I. Condamnarea lui Isus la moarte. Este localizată în curtea şcolii musulmane amintite, unde se afla odinioară bisericuţa medievală a încoronării cu spini.
Staţiunea a II-a. Lui Isus i se pune crucea pe umeri. „După ce şi-au bătut joc astfel de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură, l-au îmbrăcat cu hainele lui şi l-au dus să-l răstignească" (Mt 27,31).
Faptul e comemorat pe Via Dolorosa şi e marcat pe peretele exterior al bisericii Condamnării (biserică franciscană). Continuând drumul pe Via Dolorosa, la întâlnirea cu strada ce vine dinspre Poarta Damascului, se face la stânga.
Staţiunea a III-a. Isus cade întâia oară sub povara crucii. Despre cele trei căderi nu ne vorbesc Evangheliile, ci tradiţia. Tradiţia e confirmată însă de Evanghelia care relatează că soldaţii romani au fost nevoiţi să ia crucea de pe spatele lui Isus epuizat de agonie şi biciuire şi să o pună pe spatele lui Simon din Cirene. Tradiţia îşi găseşte o a doua confirmare în amprentele de pe Giulgiul din Torino. Staţiunea e marcată de o căsuţă arabă transformată de franciscani în oratoriu. Micuţa capelă a fost renovată în 1947-1948 cu ofertele făcute de soldaţii polonezi. În peretele capelei se poate vedea un tronson de coloană.
Lângă staţiunea a III-a se află intrarea în curtea bisericii armenilor catolici, reşedinţa Vicariatului Patriarhal Armean. Biserica se află pe ruinele unei biserici bizantine de la care au rămas câteva mozaicuri bizantine. Pe locul biserici bizantine cruciaţii au construit o altă biserică. Actuala biserică restaurată la sfârşitul secolului trecut e închinată sfintei Maria a Suspinului.
Staţiunea a IV-a. Întâlnirea lui Isus cu mama sa îndurerată. Faptul e marcat de micul basorelief ce se află deasupra porţii unui mic oratoriu armean. Continuând drumul, se ia prima străduţă pe dreapta. Chiar la colţ se află:
Staţiunea a V-a. Simon din Cirene îl ajută pe Isus să-şi ducă crucea. „Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus" (Mc 15,21). Episodul este amintit de inscripţia de deasupra porţii capeluţei franciscane.
Mai departe, la nici 100 de metri, se află:
Staţiunea a VI-a. Veronica şterge faţa lui Isus. Staţiunea e marcată pe poarta capeluţei, recent renovată, aparţinând greco-catolicilor (melchiţi) anexată la locuinţa Micilor Surori ale lui Charles de Foucauld.
Staţiunea a VII-a. A doua cădere. Staţiunea e marcată de o capeluţă franciscană ce se află la întâlnirea străzii Via Dolorosa cu strada ce vine de la Poarta Damascului şi se îndreaptă spre centrul comercial Khan ez-Zeit. În interiorul capelei se păstrează o coloană care, se pare, flanca strada Cardo Maximus.
Staţiunea a VIII-a. Întâlnirea lui Isus cu femeile miloase. „În urma lui Isus mergea o mare mulţime de popor şi femei care boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după el. Isus s-a întors spre ele şi le-a zis: «Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri. Căci iată vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterile, ferice de sânul care n-a născut şi de pieptul care nu a alăptat!' Atunci vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!' Şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!' Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face copacului uscat?»" (Lc 23,27-31).
Locul staţiunii a VIII-a e indicat de o cruce neagră care se vede pe zidul mănăstirii greceşti Sfântul Haralambie.
Cum în acest punct Via Dolorosa e întreruptă de clădirea mănăstirii amintite, trebuia făcut un înconjur lung pentru a reveni la drumul antic ce conducea la Calvar pe vremea lui Isus. Prin urmare, se revine pe aceeaşi stradă, se ia la dreapta şi se urcă pe scările care duc la mănăstirea coptă. Aici avem:
Staţiunea a IX-a. A treia cădere. O coloană fixată în zid, aproape de poarta mănăstirii copte indică această staţiune.
De la staţiunea a IX-a se coboară pe scările pe care s-a urcat, se ia spre dreapta şi se merge direct la Sfântul Mormânt unde se află ultimele cinci staţiuni.
Staţiunea a X-a. Isus este despuiat de haine. Această staţiune şi următoarele trei sunt plasate pe Calvar în capela Răstignirii.
Staţiunea a XI-a „L-au dus pe Isus la locul numit Golgota, care tradus, înseamnă locul Căpăţânii. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar el nu l-a luat. După ce l-au răstignit, i-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi ca să ştie ce să ia fiecare. Când l-au răstignit era ceasul al treilea. Deasupra lui era scrisă vina: Regele iudeilor. Împreună cu el au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga lui. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: «A fost pus în numărul celor fărădelege». Trecătorii îşi băteau joc de el, dădeau din cap şi ziceau: «Ei, tu care distrugi templul şi îl zideşti la loc în trei zile, salvează-te pe tine însuţi şi coboară de pe cruce!» Tot astfel şi arhiereii, împreună cu cărturarii îşi băteau joc de el între ei şi ziceau: «Pe alţii i-a salvat şi pe sine însuşi nu se poate salva! Cristos, regele lui Israel, să se coboare acum de pe cruce ca să vedem şi să credem!» Cei răstigniţi împreună cu el, de asemenea, îşi băteau joc de el" (Mc 15,22-32).
Staţiunea a XII-a. Isus moare pe cruce.
După ce a încredinţat-o pe mama sa lui Ioan, „Isus, care ştia că acum totul s-a săvârşit, ca să se împlinească Scriptura a zis: «Mi-e sete». Era acolo un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi i l-au dus la gură. Isus, când a luat oţetul, a zis: «S-a săvârşit!» Apoi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul" (In 19,28-30).
Staţiunea a XIII-a. Isus este luat jos de pe cruce. Locul unde este amintit acest fapt este Piatra Ungerii. „Spre seară a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in şi l-a pus într-un mormânt nou pe care îl săpase în stâncă pentru el însuşi. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat. Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului" (Mt 27,57-61).
Staţiunea a XIV-a. Înmormântarea şi învierea lui Isus. Calea Crucii se termină la mausoleul Sfântului Mormânt. „În ziua întâi a săptămânii au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, dar n-au găsit trupul Domnului Isus. Pe când stăteau nedumerite, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare... Ei le-au zis: «Pentru ce îl căutaţi printre cei morţi pe cel care este viu? Nu este aici, a înviat. Aduceţi-vă aminte de ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învie»" (Lc 24,1-7).