Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

CANA GALILEII

Cana (Kafr Kanna)
Strada care duce de la Nazaret la Cana Galileii străbate valea numită Merj Sembil, în traducere câmpul spicelor. Ogoarele cultivate cu grâu ale acestei văi evocă frumoasele parabole din Evanghelie: parabola semănătorului (Lc 8,5-15), a bobului de muştar (Mt 13,31-35), a omului care seamănă şi apoi aşteaptă liniştit recolta (Mc 4,26-29), a viticultorului (Mt 20,1-16), a fiului care se întoarce de la câmp (Lc 17,7-10), a grâului bun şi a neghinei:
„Isus le-a pus înainte o altă pildă zicându-le: «Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit duşmanul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Secerătorii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Stăpâne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, aşadar, neghină?' El le-a răspuns: ‘Un duşman a făcut lucrul acesta'. Servitorii i-au zis: ‘Vrei să mergem să o smulgem?' ‘Nu, le-a zis, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş, iar la vremea secerişului voi spune secerătorilor: Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca să o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu'»" (Mt 13,24-30).
Localitatea Cana nu este menţionată niciodată în Vechiul Testament, în schimb de ea sunt legate două minuni povestite de sfântul Ioan: schimbarea apei în vin şi vindecarea fiului unui funcţionar regal. Aceste două minuni marchează începutul şi sfârşitul unei părţi din Evanghelia după sfântul Ioan numită: Cartea semnelor (In 2-4)
Schimbarea apei în vin a fost prima minune săvârşită de Isus la intervenţia Mamei sale, prin care a sfinţit căsătoria şi familia, transformând iubirea umană în iubire creştină şi prin care şi-a dovedit totodată mesianitatea sa:
„A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. A fost chemat la nuntă şi Isus cu ucenicii lui. Când s-a terminat vinul, Mama lui Isus i-a zis: «Nu mai au vin». Isus i-a răspuns: «Femeie, ce am a face eu cu tine? Nu mi-a venit încă ceasul». Mama lui a zis servitorilor: «Să faceţi tot ce vă va spune». Erau acolo şase vase de piatră puse după obiceiul de curăţire al iudeilor şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. Isus le-a zis: «Umpleţi vasele acestea cu apă». Şi le-au umplut până sus. «Scoateţi acum, le-a zis el, şi duceţi nunului». Şi i-au dus. Nunul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu ştia de unde vine vinul acesta (servitorii însă, care scoaseră apa, ştiau) – l-a chemat pe mire şi i-a zis: «Orice om pune la masă întâi vinul cel bun şi după ce oamenii au băut bine atunci îl pune pe cel mai puţin bun, dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum». Acest început al semnelor lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El şi-a arătat slava sa şi ucenicii lui au crezut în el. După aceea s-a coborât la Cafarnaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii lui; şi acolo n-au rămas multe zile" (In 2,1-12).
Satul Cana numără în prezent circa 5.000 de locuitori arabi, dintre care o treime musulmani, iar restul creştini de diferite confesiuni: latină, greco-catolică şi greco-ortodoxă.
La intrarea în sat, venind dinspre Nazaret, se observă izvorul unde, până acum câţiva ani în urmă femeile veneau să scoată apă exact ca şi pe vremea lui Isus; evident de la acest izvor fusese adusă apa transformată de Isus în vin.
Înaintând pe strada principală se ajunge la biserica greco-catolică. Aici se păstrează două vase mari de piatră care se spune că ar fi cele în care s-a efectuat minunea; în realitate sunt două vase baptismale antice.
Puţin mai departe, pe aceeaşi stradă se află biserica latină pe care franciscanii prezenţi la Cana din anul 1641 au construit-o în anul 1881 pe ruinele unei biserici mai vechi datând din secolul al IV-lea. Sub pardoseala bisericii poate fi văzut un mozaic purtând următoarea inscripţie în limba aramaică: „Binecuvântată să fie amintirea lui Iosif, fiul lui Talhum, fiul lui Butah şi a fiilor săi care au făcut acest mozaic. Binecuvântarea să coboare asupra lor".
Probabil că mozaicul cu inscripţia făcea parte dintr-o sinagogă.
În cripta bisericii e păstrată cu sfinţenie, în amintirea minunii înfăptuite de Isus, o amforă antică.
Pe aceeaşi stradă, la circa 50 m mai departe, se află bisericuţa franciscană închinată sfântului Natanael sau Bartolomeu, apostolul sceptic, originar din Cana, despre care vorbeşte evanghelistul Ioan: „Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: «Noi l-am găsit pe acela despre care a scris Moise în Lege şi prorocii, pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif». Natanael i-a zis: «Poate ieşi ceva bun din Nazaret?» «Vino să vezi», i-a răspuns Filip. Isus l-a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: «Iată cu adevărat un israelit în care nu există vicleşug». «De unde mă cunoşti?» i-a zis Natanael. Drept răspuns Isus i-a zis: «Te-am văzut mai înainte ca Filip să te cheme pe când erai sub smochin». Natanael i-a răspuns: «Învăţătorule, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel!» Drept răspuns Isus i-a zis: «Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea»" (In 1,44-50).