Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

Ein Karem - Locul naşterii Sf. Ioan Botezătorul

Semnificaţia numelui nu e clară: izvorul îmbelşugat sau izvorul viei sau, simplu, izvorul Karemului.
Satul se află la circa 8 km distanţă de Ierusalim.
Înainte de 1948 era locuit de 3000 de arabi, dintre care 300 creştini. Astăzi toţi locuitorii sunt evrei.
Locuit deja din epoca bronzului, Iosua a repartizat Karemul tribului lui Iuda (Ios 15,59).
Tradiţia consideră Ain Karemul ca fiind patria lui Zaharia şi Elisabeta, părinţii sfântului Ioan Botezătorul.
Preotul Zaharia, urmaş al lui Aron, aparţinând tribului lui Levi, în timp ce oferea la templu jertfa de tămâie a avut o vedenie: un înger i-a apărut vestindu-i că soţia sa, înaintată în vârstă şi sterilă, va avea un fiu (Lc 1,5). Când îngerul Gabriel a vestit Mariei că îl va naşte pe Isus, i-a făcut cunoscut că şi Elisabeta, verişoara sa, a zămislit un fiu prin puterea lui Dumnezeu pentru care nimic nu este cu neputinţă (Lc 1,36).
Aflând vestea, Maria „a plecat în grabă spre munţi într-o cetate a lui Iuda" şi a rămas împreună cu verişoara sa până la naşterea lui Ioan Botezătorul (Lc 1,39).
Evanghelistul Luca nu precizează cum se numeşte cetatea spre care a plecat în grabă Maria, dar tradiţia, confirmată de săpăturile arheologice, ne spune că e vorba de Ain Karem situat la 150 km distanţă de Nazaret.
În secolele V-VII, bizantinii au construit aici o bisericuţă în amintirea sfintei Elisabeta. Din calendarul Bisericii din Ierusalim rezultă că era obiceiul ca în fiecare an comunitatea din Ierusalim să meargă în pelerinaj la sanctuarul Sfânta Elisabeta de la Encarim.
Cruciaţii au găsit la Ain Karem două sanctuare pe care le-au reconstruit.

Biserica Sfântul Ioan Botezătorul
Biserica cruciaţilor a fost distrusă de Saladin sau, mai exact, a fost transformată într-un mare han. În secolul al XVII-lea a fost redată cultului creştin, franciscanii fiind cei care au recuperat-o şi au restaurat-o. Actuala biserică a fost construită la sfârşitul secolului trecut. În interiorul bisericii, la stânga privind spre altarul principal câteva trepte de piatră conduc spre o grotă naturală considerată ca făcând parte din locuinţa lui Zaharia; aici este venerată naşterea lui Ioan Botezătorul, cu ocazia căreia Zaharia a rostit Cântarea Benedictus: „Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt şi a prorocit zicând: «Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa slujitorului său David, cum vestise prin gura sfinţilor săi proroci care au fost din vechime; mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor care ne urăsc. Astfel arată el îndurare faţă de părinţii noştri şi îşi aduce aminte de legământul său sfânt, potrivit jurământului pe care îl făcuse părintelui nostru Abraham că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-i slujim fără frică, trăind înaintea lui în sfinţenie şi dreptate, în toate zilele vieţii noastre. Iar tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile lui şi să dai poporului său cunoştinţa mântuirii care stă în iertarea păca-telor, datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în întuneric şi în umbra morţii şi să ne îndrepte paşii pe calea păcii»" (Lc 1,67-79).
În timpul lucrărilor de restaurare a fost descoperită sub actualul portic al bisericii o capelă din secolul al V-lea sau al VI-lea cu două morminte săpate în piatră din epoca romană. Inscripţia grecească de pe unul din mozaicurile capelei dă mărturie că este vorba de mormintele unor martiri.
Mai târziu, către secolele VII-VIII, devoţiunea creştină a văzut în aceste morminte locul de îngropare a pruncilor nevinovaţi masacraţi din porunca lui Irod. Alături de această capelă a fost descoperită o altă capelă, tot din epoca bizantină, iar în mica piaţă din faţa bisericii a fost descoperită o statuie din marmură a lui Venus Pudica.