Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

Biserica "Sancti Petri in Gallicantu"

„Sfântul Petru in Gallicantu"
(unde a cântat cocoşul)
Acesta este numele bisericii de pe versantul oriental al muntelui Sion care evocă tripla lepădare a lui Petru: „Atunci l-au dus pe Isus la marele preot unde s-au adunat arhiereii, bătrânii şi cărturarii. Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot; a şezut jos cu servitorii şi se încălzea la foc. Pe când stătea Petru jos în curte a venit una din slujnicele marelui preot. Când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis: «Şi tu erai cu Isus din Nazaret». El s-a lepădat şi i-a zis: «Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici». Apoi a ieşit din curte. Şi a cântat cocoşul. Când l-a văzut slujnica a început iarăşi să spună celor care stăteau acolo: «Acesta este unul dintre oamenii aceia». Şi el s-a lepădat din nou. După puţină vreme cei care stăteau acolo au zis iarăşi lui Petru: «Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti galileean, şi graiul tău se aseamănă cu al lor». Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: «Nu cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi». Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Iar Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: «Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de mine de trei ori». Şi gândindu-se la acest lucru a început să plângă" (Mc 14,53-54; 66-72).
Actuala biserică modernă este proprietatea părinţilor asumpţionişti care au mănăstirea alături.
În cripta bisericii se poate vizita un complex de grote care slujeau de locuinţă pe vremea lui Isus. Una din aceste grote are formă evidentă de închisoare. Unii văd în această grotă locul unde a fost închis Isus în noaptea arestării, după procesul sumar făcut de Ana şi Caiafa, aşteptând ca dimineaţa următoare să fie dus în faţa lui Pilat.
Pe vremea lui Isus, actualul Sion şi deci locul unde se află biserica asumpţioniştilor, era cartierul rezidenţial al oraşului. Era normal ca palatul marelui preot să se afle în această zonă rezidenţială, în apropierea palatului lui Irod. Tradiţia care îl plasează pe Petru plângându-şi laşitatea în această zonă nu este deci lipsită de probabilitate.
În epoca bizantină, în acest loc era o biserică închinată lacrimilor de căinţă vărsate de Petru şi o mănăstire. Biserica, restaurată în mai multe rânduri, poartă din secolul al XII-lea numele de Sfântul Petru in Gallicantu.
Săpăturile arheologice întreprinse de proprietarii locului au dat la iveală o sumă de obiecte foarte vechi. Descoperirea cea mai senzaţională a fost un drum în trepte ducând din oraşul de sus până în oraşul de jos, la bazinul Siloe, datând din epoca romană. Ne putem imagina că Isus în Joia Sfântă, părăsind Cenacolul, după Cina cea de Taină, a coborât pe aceste trepte împreună cu apostolii îndreptându-se spre Grădina Măslinilor.