Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

Valea Hozevei (Wadi Al-Qelt)

Lavra Sfântul Gheorghe din Koziba
La câţiva kilometri mai departe de hanul Bunului Samaritean, un drum neasfaltat apucă spre nord-est; este vechea stradă romană care duce direct spre Ierihon, fără a mai face ocolul pe care îl face şoseaua modernă. Ici-colo se mai văd lespezile de piatră ale şoselei romane pe care au călcat-o picioarele lui Isus ori de câte ori a urcat la Ierusalim. La stânga şoselei se deschide o vale profundă; este uadi Kelt. În peşterile din pereţii prăpăstioşi ai acestei văi trăiau nenumăraţi pustnici în secolele IV-VI.
Până astăzi dăinuie mănăstirea Sfântul Gheorghe din Koziba pe locul unde, potrivit Protoevangheliei lui Iacob, s-ar fi retras şi ar fi rămas în rugăciune sfântul Ioachim până când i s-a descoperit că soţia sa, Ana, o va aduce pe lume pe Maica Domnului. Mănăstirea e închinată Mariei – Maică a lui Dumnezeu – Theotokos şi e cel mai vechi sanctuar marian cunoscut. Către anii 420-430 primii anahoreţi au ocupat grotele din acest loc, transformând una din ele în capelă închinată sfântului Ştefan, primul martir. Lavra a fost întemeiată în anul 470 de sfântul Ioan Egipteanul care, venind în pelerinaj în Ţara Sfântă, nu s-a mai întors în patrie.
La sfârşitul secolului al VI-lea a sosit în uadi Kelt sfântul Gheorghe din Koziba care a reorganizat viaţa mănăstirească din această lavră. Din fericire, mănăstirea a scăpat nevătămată la invazia persană. Mormântul sfântului Gheorghe, considerat adevăratul întemeietor al mănăstirii, este venerat şi astăzi în oratoriul bisericii. Mai sus de biserică se află peştera prorocului Ilie. Ea aminteşte de postul prorocului de lângă pârâul Cheritului când timp de trei ani corbii i-au adus pâine şi carne seara şi dimineaţa (cf. 1Rg 17,3). Una din grote servea de necropolă a mănăstirii: se pot vedea încă peste 200 de cranii ale anahoreţilor care în secolele V-VI au dus în această singurătate o viaţă de contemplaţie şi rugăciune.
Mănăstirea ruinată şi abandonată de secole a fost reconstruită de Biserica Ortodoxă din Ierusalim în anul 1878 şi repopulată de călugări. În timpurile noastre a trăit şi este venerat în această mănăstire sfântul monah Iacob venit de la mănăstirea Neamţ din Moldova