Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

Litostrotos - Gabatha - "Loc pavat cu dale de piatră"

Arcul de triumf pe care l-a ridicat Adrian în anul 135 la intrarea în cetate poartă numele de Arcul Ecce Homo începând din secolul al XVI-lea deoarece, potrivit unei tradiţii medievale, se credea că aici este intrarea în pretoriu unde Pilat l-ar fi judecat pe Cristos şi unde l-ar fi arătat mulţimii după proces spunând Ecce Homo (Iată omul) (cf. In 19,5). Pe Via Dolorosa se vede o parte din arcada centrală. Deasupra lui se poate vedea o casă arabă cu două ferestre. Arcada sudică se găseşte parţial în casa arabă alăturată, iar cea nordică se află îndărătul altarului principal al bisericii mănăstirii Notre Dame de Sion.

Mănăstirea Notre Dame de Sion
Ea ocupă o parte din aria fostei fortăreţe Antonia, pe locul unde se afla intrarea în fortăreaţă.
În anul 1852, pr. Marie Alphonse Ratisbonne, fondatorul Congregaţiei Notre Dame de Sion, a reuşit să achiziţioneze, înfruntând mari greutăţi, terenul de la nord de Arcul Ecce Homo şi să construiască actuala mănăstire şi biserică Ecce Homo consacrată în 1868. În spatele bisericii, pe o scară de fier se poate coborî şi vedea în stâncă două adâncituri: sunt morminte haşmonee transformate de Irod în gherete destinate gărzilor însărcinate cu paza intrării în fortăreaţă. În spaţiile rezervate muzeului se pot vizita, printre altele, resturi ale intrării vechii fortăreţe.
Partea cea mai remarcabilă este situată la subsol. Găsim aici mai întâi cisterna numită Struthion (rezervor de apă). Pe vremea haşmoneilor (secolul al II-lea î.C.) a fost amenajat un canal care colecta apă de ploaie de pe povârnişurile de la nordul cetăţii şi o conducea la rezervoarele templului. Pe traseul acestui canal, care coincide în parte cu şanţul de apărare săpat în stâncă, în partea de nord a fortăreţei Antonia, Irod cel Mare a săpat un rezervor de apă pentru trebuinţele fortăreţei şi ale dependinţelor acesteia. Iniţial acesta era descoperit. Mai târziu, Adrian l-a acoperit cu o boltă dublă făcând pe mijlocul lui un rând de arcade pentru susţinerea boltei, transformându-l în cisternă. Şi la ora actuală canalul care începe în apropiere de Poarta Damascului alimentează cu apă bazinul mănăstirii. Bazinul are lungimea de 52 de metri şi lăţimea de 18 metri. Deasupra bazinului acoperit cu boltă, Adrian a amenajat un spaţiu pavat cu dale mari de piatră, care servea de for şi loc de târg în noua cetate Aelia Capitolina.
Când cu câtva timp în urmă s-au făcut săpături arheologice, sub clădirea mănăstirii s-a putut degaja o parte din acest spaţiu acoperit cu dale de piatră, care este prezentat vizitatorilor sub denumirea de Lithostrotos. Descoperirea acestui spaţiu a fost considerat ca o confirmare a tradiţiei care plasează pretoriul în care Pilat l-a judecat pe Isus în interiorul fortăreţei Antonia, potrivit celor scrise în Evanghelia după sfântul Ioan: „Când a auzit Pilat aceste vorbe, la scos pe Isus afară, şi a şezut pe scaunul de judecător în locul numit Lithostrotos (pardosit cu dale de piatră), iar în evreieşte Gabata (loc înălţat)" (In 19,13).
Dalele de piatră au formă striată; unele canale săpate în ele au o adâncime de cinci-şase centimetri.
Era un obicei frecvent să se brăzdeze în felul acesta dalele de piatră pentru a împiedica deraparea cailor şi a carelor; în afară de aceasta, canalele mai adânci în acest loc puteau fi făcute cu intenţia de a dirija mai bine apa de ploaie spre bazinul din apropiere.
În plus, pe anumite dale se pot vedea gravate anumite jocuri cu care soldaţii îşi omorau timpul, de pildă, zaruri, apoi o coroană şi litera B (iniţiala cuvântului grec Basileus, adică rege). Este vorba de aşa-numitul joc al regelui. Jocul era practicat în timpul sărbătorilor numite Saturnalii. El constă în alegerea, prin tragere la sorţi, a unui rege de carnaval dintre condamnaţii de drept comun. Toţi ascultau de el în zilele cât durau sărbătorile, iar la sfârşit se executa sentinţa de condamnare la moarte. Descoperirea acestui joc gravat pe dalele de piatră de sub mănăstirea Ecce Homo a provocat o emoţie puternică: în povestirea Patimii, pretinsa regalitate a lui Isus nu a fost luată în bătaie de joc de soldaţii care l-au îmbrăcat într-o haină de purpură şi i-au pus pe cap o coroană de spini? Asemenea jocuri gravate au fost găsite şi în alte forumuri romane.
Descoperirile arheologice au stabilit că spaţiul Lithostrotos, care se găseşte în prezent sub clădirea mănăstirii, la câţiva metri sub nivelul actual al străzii Via Dolorosa, este contemporan cu Arcul Ecce Homo al lui Adrian. Nu este însă exclus ca forumul lui Adrian să fi fost amenajat deasupra curţii interioare a fortăreţei Antonia unde Pilat şi-a aşezat scaunul de judecător şi ca Adrian să fi folosit pentru a pava forumul său dalele de piatră din fosta curte interioară – Lithostrotos – a fortăreţei Antonia.
În continuarea mănăstirii surorilor, se află o clădire a grecilor ortodocşi, la intrarea căreia e scris: Închisoarea lui Cristos.
La subsolul clădirii, o serie de grote folosite în trecut drept grajduri au fost transformate în sanctuar, unde pelerinii greci pot celebra evenimentele legate de Patima lui Cristos. Din 1911 una din aceste grote e intitulată Închisoarea lui Cristos, fără a se sprijini, bineînţeles, pe vreo tradiţie sau pe vreo bază arheologică.
Înainte de a încheia prezentarea cartierului Bezeta mai trebuie amintit că acest cartier populat astăzi în majoritate de musulmani era în evul mediu cartierul creştinilor orientali. Moscheea Maulaiye situată pe partea cea mai înaltă a cartierului, spre Poarta lui Irod, este fosta biserică medievală Sfânta Agnesa, iar colegiul Ma'muniye e pe locul bisericii Sfânta Maria Magdalena a Iacobiţilor. Tot în această zonă de nord a cartierului este bisericuţa medievală a grecilor ortodocşi numită Der-al-Adas.
Revenind la Via Dolorosa, merită să mai fie menţionată şcoala de coran El-Omariye, vizavi de mănăstirea franciscană, ocupând aria turnului sud-estic a fostei fortăreţe Antonia.