Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

Biserica "Sf. Ana" - IERUSALIM

La nord de esplanada templului, la circa 50 de metri de Poarta Sfântului Ştefan, pe dreapta, se înalţă clădirea Părinţilor Albi. În curtea mănăstirii, în mijlocul unei grădini încântătoare, se poate vedea biserica Sfânta Ana, iar puţin mai departe imensul şantier de săpături arheologice al bazinului Betezda, remarcabil prin aspectul său haotic, prin ruinele sale suprapuse, complicate, greu de sesizat. Bazinul mai purta numele de Scăldătoarea Oilor sau Piscina Probatica, (de la cuvântul grec probatike care înseamnă oaie) deoarece se află în imediata apropiere a Porţii Oilor, unde se ţinea un important târg de oi pentru jertfele de la templu.
Pe vremea lui Isus piscina avea formă trapezoidală şi măsura circa 120 de metri pe 60 de metri; adâncimea era de 20 de metri. Era înconjurată de jur împrejur de patru porticuri şi un al cincilea era construit pe zidul care împărţea rezervorul în două bazine, ceea ce justifică afirmaţia evanghelistului Ioan care menţionează cinci porticuri. Rezervorul colecta apele de ploaie din zona de nord, mai înaltă, a cetăţii servind pentru trebuinţele templului; jertfele numeroase cereau abluţiuni frecvente.
Aici Isus a săvârşit minunea vindecării paraliticului pe care o povesteşte sfântul Ioan. „Era o sărbătoare a iudeilor; şi Isus s-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, paralizaţi, care aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de 38 de ani. Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme i-a zis: «Vrei să te faci sănătos?» «Doamne, i-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi până să mă duc eu se coboară altul înaintea mea». «Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ţi patul şi umblă». Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla" (In 5,1-8).
Săpăturile au dat la iveală la răsărit de piscină un complex de grote care trebuie să fi fost celebre pentru băile lor tămăduitoare cu mult înainte de epoca lui Cristos, după cum dă mărturie cultul care se aducea în acest loc zeului Serapis.
Când împăratul Adrian a construit noul oraş Aelia Capitolina, pentru a şterge amintirea minunii lui Cristos şi pentru a reînvia tradiţia păgână, a amenajat aici băi păgâne şi, foarte probabil, a înălţat un templu în cinstea lui Esculap, zeul medicinei, după cum rezultă din picturile romane, fragmentele de mozaic şi ex-votourile găsite de arheologi.
O menţiune interesantă a bazinului Betezda o face în anul 333 pelerinul din Bordeaux care relatează că era format din două rezervoare alăturate înconjurate de jur împrejur de porticuri sau pridvoare unde îşi găseau ziua adăpost o mulţime de bolnavi şi nenorociţi: orbi, şchiopi, paralizaţi.
În secolul al V-lea bizantinii au construit o biserică având lungimea de 45m, cu trei naosuri; o capodoperă din punct de vedere arhitectural. Absida şi o parte din corpul bisericii au fost construite pe locul templului şi al băilor tămăduitoare ale păgânilor; restul bisericii era suspendat pe fosta piscină. Naosul central se sprijinea pe digul central care separa piscina în două. Naosul sudic se sprijinea pe şapte mari contraforţi care aveau capetele pe fundul bazinului; pentru a susţine naosul de nord s-a construit o boltă deasupra rezervorului nordic. Tot în partea de nord se afla martyrium în care erau venerate moaştele sfinţilor; o biserică suspendată în cea mai mare parte deasupra cavităţii imense. Pardoseala era în parte din lespezi de marmură, în parte din mozaicuri. Bazilica a fost construită cu siguranţă înainte de anul 427, deoarece s-au găsit resturi de pardoseală având pe ele cruci; or, se ştie că în anul 427 împăratul Teodosie al II-lea a interzis să se mai facă cruci pe pardoseală, pentru ca acest semn sfânt să nu fie călcat în picioare. Biserica e cunoscută în descrierile pelerinilor cu numele de biserica Paraliticului deoarece comemora minunea înfăptuită în acel loc de Cristos. Dar era închinată în acelaşi timp şi Maicii Domnului. O tradiţie despre care vorbeşte deja în secolul al II-lea Evanghelia apocrifă a lui Iacob situează aici, în apropierea templului, casa părinţilor Mariei, Ioachim şi Ana, şi deci locul în care s-a născut Maica Domnului. Astfel încât pelerinii vizitau în secolul al V-lea la bazinul Betezda biserica Paraliticului şi a Sfintei Maria unde ea s-a născut. De fapt, nu ştim exact unde s-a născut Maica Domnului. O altă tradiţie ne spune că Ioachim şi Ana erau originari de la Seforis, un sat situat la 6 km depărtare de Nazaret.
La invazia perşilor în anul 614 biserica a fost distrusă. La sosirea lor, cruciaţii au construit două biserici acolo unde bizantinii construiseră una singură: una mai mică pe locul fostei biserici bizantine, servind drept capelă unei mănăstiri de bărbaţi şi a doua, actuala biserică Sfânta Ana, una din cele mai frumoase biserici romane care au rămas în Ţara Sfântă. Aici era o a doua mare mănăstire de femei unde s-au retras Alda, soţia lui Baudouin I şi Iudita, fiica lui Baudouin al II-lea.
La căderea Regatului Latin, Saladin a transformat biserica în şcoală de Coran. În timpul ocupaţiei musulmane Părinţii Franciscani au recurs la toate mijloacele pentru a intra din când în când în criptă pentru a se ruga împreună cu pelerinii. Reuşeau uneori strecurându-se pe o fereastră. În secolul al XV-lea au obţinut un firman care le permitea să celebreze Liturghia în criptă de două ori pe an: la 8 septembrie, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului şi la 8 decembrie, sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. În secolul trecut, în urma războiului din Crimeea, a fost cedată de către sultanul Abdul Megid francezilor, iar aceştia au încredinţat-o Părinţilor Albi, congregaţie întemeiată de cardinalul Lavigerie, în grija cărora se află şi astăzi.
Până la războiul de 6 zile, Părinţii Albi aveau aici un Seminar greco-catolic sau melchit.
Biserica Sfânta Ana a fost în mai multe rânduri restaurată în special în urma războiului din 1967, când a fost grav avariată de bombardamentele israelienilor.
Biserica are trei naosuri. Pe capitelurile a două altare care flanchează altarul principal sunt sculptate simbolurile lui Matei şi Luca, cei doi evanghelişti care povestesc evenimentele copilăriei lui Isus. Din naosul din dreapta, o scară conduce la cripta unde cruciaţii au localizat locuinţa soţilor Ioachim şi Ana. Cripta e formată din mai multe grote antice; grota centrală este închinată Mariei Copilă. Săpăturile arheologice care au început la bazinul Betezda cu mai bine de 100 de ani în urmă şi s-au continuat în mai multe rânduri până în zilele noastre au dat la lumină multe elemente din biserica bizantină şi din cea a cruciaţilor; se poate vedea în special absida acesteia din urmă.