Shalom!
Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului!

(Ps. 121, 6)

TABGHA - Biserica înmulțirii pâinilor și a peștilor.

     

     

  

Biserica Înmulțirii pâinilor
Toți cei patru evangheliști relatează episodul înmulțirii pâinilor și a peștilor: „După aceea Isus s-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. O mare mulțime mergea după el pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. Isus s-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii săi. Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. Isus și-a ridicat ochii și a văzut că o mare mulțime vine spre el. I-a zis lui Filip: «De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?» Spunea lucrul acesta ca să-l încerce pentru că el știa ce are de gând să facă. Filip i-a răspuns: «Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu 200 de dinari n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele». Unul din ucenicii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: «Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești; dar ce sunt acestea la atâta lume?» Isus a zis: «Spuneți oamenilor să șadă jos». În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape 5.000. Isus a luat pâinile, a mulțumit, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor care ședeau jos; de asemenea, le-au dat și din pești cât au voit. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor săi: «Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic». Au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți. Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: «Cu adevărat, acesta este prorocul cel așteptat de lume». Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-l ia cu sila ca să-l facă rege, s-a dus iarăși pe munte, numai el singur" (In 6,1-15).
Actuala biserică a Înmulțirii pâinilor inaugurată în anul 1982 se află în grija călugărilor benedictini germani. Ea se află pe locul unde o societate catolică germană construise un simplu adăpost pentru a proteja ruinele bisericilor anterioare și în special mozaicurile scoase la lumină de săpăturile arheologice efectuate în anul 1932.
Localizarea de către tradiție a minunii înmulțirii pâinilor la Tabga corespunde datelor topografice pe care ni le prezintă Evangheliile; e o zonă pietroasă, aproape complet necultivabilă, învecinată de terenuri foarte fertile. E de asemenea o zonă solitară în care nu s-au descoperit locuințe care să dateze de pe vremea lui Isus, dar care se află totuși nu departe de centre locuite ca Magdala și Cafarnaum.
Prima biserică ce s-a construit aici datează de la sfârșitul secolului alIV-lea, începutul secolului al V-lea; e biserica de la Cele șapte izvoare, închinată înmulțirii pâinilor, despre care amintește Eteria. Nu se știe din ce cauză această biserică a fost distrusă, căci pe locul ei, după circa 50 de ani, a fost construită o altă biserică bizantină mai mare. Această biserică avea trei naosuri. Alături se afla o mănăstire. În actuala biserică s-au înglobat, pe cât a fost posibil, elemente rămase de la biserica bizantină din secolul al V-lea.
Astfel se pot vedea mozaicurile bizantine bine păstrate, fiind dintre cele mai frumoase mozaicuri care se pot vedea în Palestina. Ele sunt opera unui mare artist anonim, înzestrat cu o sensibilitate extraordinară. Motivul principal al mozaicurilor este lotusul, o plantă din regiunea Nilului, frecvent întâlnită în arta elenistică și romană. Dar în același timp se găsesc elemente din flora și fauna locului.
Se mai remarcă de asemenea pe suprafața mozaicului un nilometru în formă de turn, adică un instrument cu care egiptenii măsoară nivelul apei Nilului; literele grecești care reprezintă de fapt cifrele de la șase la zece indică nivelul anual al apelor. Prezența unui nilometru aici se explică prin convingerea răspândită în epoca romană că cele șapte izvoare provin din albia subterană a Nilului ale cărui izvoare încă nu erau cunoscute la acea vreme.
În fața altarului poate fi admirat un mozaic reprezentând un coș cu pâini și doi pești.
Sub altar se vede piatra pe care, potrivit unei tradiții care urcă cel puțin până în secolul al V-lea, Isus a așezat pâinile și peștii când a săvârșit minunea.