Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

TABGHA - Biserica Primatului Sfântului Petru.

Biserica Primatului
„După aceea Isus s-a mai arătat ucenicilor săi la Marea Tiberiadei. Iată cum s-a arătat: Simon Petru, Toma, zis Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi din ucenicii lui Isus, erau împreună. Simon Petru le-a zis: «Mă duc să prind peşte». «Mergem şi noi cu tine», i-au zis ei. Au ieşit şi au intrat într-o barcă; şi n-au prins nimic în noaptea aceea. Dimineaţa Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. «Copii, le-a zis Isus; aveţi ceva de mâncare?» Ei i-au răspuns: «Nu». El le-a zis: «Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi». Au aruncat-o deci şi nu o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul pe care îl iubea Isus a zis lui Petru: «Este Domnul!» Când a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm decât ca la două sute de coţi. Când s-au coborât pe ţărm au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. Isus le-a zis: «Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum». Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras mreaja la ţărm plină cu o sută cinci zeci şi trei de peşti mari; şi, cu toate că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja. «Veniţi şi prânziţi», le-a zis Isus: şi nici unul din ucenici nu cuteza să-l întrebe: «Cine eşti?» căci ştiau că este Domnul. Isus s-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele. Aceasta era a treia oară când Isus se arăta ucenicilor săi după ce înviase din morţi.
După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: «Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?» «Da, Doamne, i-a răspuns Petru, tu ştii că te iubesc». Isus i-a zis: «Paşte mieluşeii mei». I-a zis a doua oară: «Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti?» «Da, Doamne, i-a răspuns Petru, tu ştii că te iubesc». Isus i-a zis: «Paşte oile mele». A treia oară i-a zis Isus: «Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti?» Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: «Mă iubeşti?» Şi i-a răspuns: «Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc». Isus i-a zis: «Paşte oile mele! Adevăr, adevăr, îţi spun că atunci când erai mai tânăr te încingeai singur şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi». A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va preamări Petru pe Dumnezeu. Şi după ce a vorbit astfel i-a zis: «Vino după mine»" (In 21,1-19).
Părăsind biserica Înmulţirii pâinilor şi continuând călătoria pe şoseaua care duce la Cafarnaum, la circa 300 de metri, pe dreapta, pe ţărmul lacului se află bisericuţa franciscanilor construită pe locul tradiţional unde Isus a apărut după Înviere apostolilor şi a încredinţat, după o pescuire minunată, lui Simon Petru păstorirea întregii Biserici. Locul se pretează, într-adevăr, foarte bine la o pescuire excepţională: peştii sunt atraşi în număr mare de apele calde ale izvoarelor care se varsă în lac în acest loc.
În primele secole ale erei creştine zona era utilizată drept carieră de calcar. O dată cu pacea lui Constantin, extracţia de piatră a încetat brusc în locul tradiţional unde Isus a apărut apostolilor după Înviere.
Eteria nu vorbeşte despre vreo biserică în acest loc; în schimb vorbeşte despre treptele de piatră pe care Domnul a stat când a apărut pe ţărmul lacului după Înviere. Aceste trepte pot fi văzute şi astăzi în partea sudică a bisericii. Nu se cunoaşte vârsta lor: poate datează din secolele II-IV, adică din perioada când aici funcţiona cariera de calcar.
În continuarea treptelor pot fi văzute şase blocuri de piatră în formă de inimă, aliniate de-a lungul ţărmului. Când debitul lacului creşte, acestea sunt acoperite de apă. Ele au fost destinate să servească la unghiurile unei colonade ca baze ale unor coloane duble. Ele provin probabil de la un edificiu abandonat, iar creştinii le-au aşezat aici în amintirea celor 12 apostoli şi a cuvintelor adresate lor de Cristos: „Vă pregătesc împărăţia după cum Tatăl meu mi-a pregătit-o mie ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea şi să şedeţi pe tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel" (Lc 22,29-30).
Mai important este blocul de stâncă din interiorul bisericii numit în antichitate Mensa Christi unde, potrivit tradiţiei, Cristos le-a pregătit apostolilor masa după pescuirea miraculoasă. Pe acest bloc de stâncă unde Cristos i-a conferit lui Petru Primatul, a îngenuncheat şi s-a rugat papa Paul al VI-lea cu ocazia pelerinajului său din anul 1964 în Ţara Sfântă.
Locul mai era cunoscut, după cum aminteşte acelaşi document din secolul al IV-lea, cu numele de Locul cărbunilor, nume provenind din descrierea evanghelică: „au coborât pe ţărm şi au găsit acolo jăratic de cărbuni".
Prima biserică închinată Primatului sfântului Petru a fost construită în secolul al IV-lea şi reconstruită în mai multe rânduri: în secolul al V-lea, în secolul al VII-lea după invazia perşilor, în secolul al XII-lea de cruciaţi şi încă o dată în secolul al XIII-lea. Distrusă din nou în anul 1263 de Baibars, biserica a rămas abandonată până în 1933, când franciscanii au construit actuala bisericuţă restaurată în 1982.
În apropierea bisericii mai pot fi văzute o construcţie din perioada cruciaţilor şi două turnuri de apă din epoca bizantină, care asigurau debitul necesar irigaţiei şi punerii în funcţiune a unor mori de apă.