Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

Ein Karem - Biserica memorial al Vizitei Sfintei Fecioare Maria la verişoara sa, Elisabeta.

La capătul străzii care urcă spre sanctuar se observă un izvor de apă bogat. Deasupra lui musulmanii au construit o moschee cu un minaret. Tradiţia creştină localizează la acest izvor întâlnirea dintre Maria şi Elisabeta, de aceea din secolul al XIV-lea e numit Izvorul Mariei.
Sanctuarul e format din două biserici suprapuse. Pe zidul curţii din faţa bisericii este scris în diferite limbi imnul Magnificat.
Biserica inferioară este capela din perioada bizantină, deasupra căreia cruciaţii au construit o a doua biserică. După ce biserica a fost distrusă de arabi, capela a fost abandonată şi transformată într-o locuinţă arabă. Franciscanii au răscumpărat-o în anul 1679. Dubla biserică actuală a fost construită în anul 1939 după proiectul lui A. Barluzzi.
Biserica inferioară, sau cripta, e închinată sfintei Elisabeta. Alături de fântâna din interior care a existat şi în vechea capelă, se păstrează într-o nişă piatra după care, potrivit tradiţiei, Elisabeta l-ar fi ascuns pe micuţul Ioan în timp ce soldaţii trimişi de Irod căutau copii pentru a-i ucide. Episodul e povestit de Evanghelia apocrifă a sfântului Iacob (secolul al II-lea).
Biserica superioară este dedicată glorificării sfintei Fecioare în cursul istoriei Bisericii. În absidă este reprezentată Maica Domnului înconjurată de sfinţii din cer şi de credincioşii de pe pământ.
La intrare, pe peretele din faţă, sunt cinci tablouri:
– Duns Scot care apără, la Sorbona, Neprihănita Zămislire a Maicii Domnului;
– Bătălia de la Lepanto (1571);
– Nunta din Cana;
– Maica Domnului ocrotind Biserica;
– Conciliul din Efes (431) care a proclamat-o pe Maria Maica lui Dumnezeu.
În această biserică pelerinii obişnuiesc să cânte imnul Magnificat: „Atunci Maria a zis: «Sufletul meu măreşte pe Domnul şi se bucură duhul meu în Dumnezeu Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată de acum toate neamurile mă vor numi fericită căci a făcut lucruri mari pentru mine cel Atotputernic. Numele lui este sfânt şi îndurarea lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de dânsul. El a arătat puterea braţului său şi a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie şi i-a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul slujitorului său Israel căci şi-a adus aminte de îndurarea sa, după cum făgăduise părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci». Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă" (Lc 1,46-56).
În partea de apus a satului se află mănăstirea surorilor Notre Dame de Sion în cimitirul căreia este venerat mormântul lui A. Ratisbonne, întemeietorul acestei congregaţii religioase.